English Latviešu Slovenčina Eesti 

Povestea mea de voluntar 23.11.2014.

E-volunteering

Author:
Alexandra Mitrașca

Alexandra Mitrașca

Organizatia Crestina Something New

Rate:

Share:

Povestea mea de voluntar?! Un singur cuvânt: INCREDIBILĂ!
Sunt mai mult decât încântată pentru minunata ocazie de a mă destăinui in fața voastră și de a vă împartăși o frântură din fericirea pe care mi-a creat-o această experiență.
Nu am să folosesc cuvinte mari, precum soarta sau destinul, dar ceva...ceva magic m-a împins în această direcție și, credeți-mă, nu pot să mulțumesc îndeajuns.
Am pășit pentru prima dată în Centrul de Zi ” Something New” în luna iunie a acestui an cu un proiect bine stabilit, totul era clar și știam ce am de făcut acolo. Am ajuns în fața unei porți mari și maro care nu spunea prea multe, însă nu îți puteai imagina ce se ascundea în spatele ei, nu lăsa nici un indiciu, nici o urmă, doar un fundal zgomotos. Am pășit înăuntru, parcă într-o altă lume, o lume veselă. Pereții clădirii îţi aminteau de copilărie, erau pictați într-o mulțime de culori.. se distingeau copăcei, floricele si mânuțe atât mici, cât și mari, dar asta era ceea ce conta cel mai puțin. În mijlocul curții, o grămăjoară de copii cu ochii mari și frumoși se uitau fără să clipească înspre mine. Acela a fost momentul în care m-am pierdut, îmi fugise pământul de sub picioare. Prichindeii care m-au cucerit pe loc m-au făcut să-mi doresc să le fiu alături tot mai mult, să-mi rup din timpul meu pentru a sta cu ei, să-i ajut să fie pregătiţi pentru ceea ce-i aşteaptă în viaţă, să-i învăţ să scrie, să citească, să ne jucăm împreună. În mod surprinzător, am descoperit că am şi eu de învăţat de la ei: m-au învățat cum să privesc lumea prin ochișorii lor mari și sinceri...o lume fără ură, invidie și răutate, o lume a copiilor, blândă, bună, uneori naivă, dar, cu siguranță, mult diferită de cea a unui adult.
Cu trecerea timpului, relația noastră a devenit una tot mai strânsă și închegată, revederile noastre fiind tot mai frumoase, cu o groază de îmbrățisări și zâmbete, iar desparțirile, deși nu de lungă durată, fiindcă ne vedeam săptămânal, parcă îmi lăsau un gust amar. Întâlnirile cu ei îmi încarcă mereu bateriile și mă umplu de optimism și tolerantă.
În încheiere, aş vrea să adaug faptul că voluntariatul este o muncă benevolă, o experiență gratuită care te ajută să te dezvolți, să te formezi și să transpui în practică ideile frumoase cu care poți să-i faci pe cei din jurul tău să spere la mai mult, să devină oameni cu suflete și caractere frumoase.